Wonderland...sau taramul magic de la capatul lumii...sau...cum i-am cunoscut pe Ciresari :)

In timp ce admiram ca de obicei cladirile vechi din Bucuresti, inundate de soare si curtile doldora de liliac si verdeata mi-am adus aminte de Sfantu Gheorghe- Delta Dunarii...cel mai frumos loc de pe Pamant. Mi-am adus aminte de balti, de mirosul de peste si nisip umed...de stuf, de drumul pana la plaja, la varsare, pe Sahalin... La Sfantu totul e asa de calm, de frumos...plin de magie. Pentru mine la Sfantu au prins viata personajele copilariei mele. Mai intai "Ciresarii" lui Chirita apoi "Nada Florilor" a lui Sadoveanu..."Singur pe lume", "In Familie", "Razboiul bumbilor"....si cu pasi repezi spre adolescenta cu "La Medeleni", "De veghe in lanul de secara", "Don Quijote"...Am fost si in "Enigma Otiliei", "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", "Castelul", "Sipetul negru"...si am savurat cu respiratia tinuta "Lorelei", "Crima si pedeapsa", "Rascoala" etc.
In acest taram magic am trait cele mai frumoase experiente...am fost una cu marea, cu nisipul, cu trestia si stuful. Am visat intr-o lotca de lemn plutind pe canale si m-am lasat mangaiata de valuri in rezervatie. Am admirat sute de pasari ce pluteau pe apa sau se inaltau mladioase sau greoaie in vazduh - dupa cum le e felul. Am vazut pentru prima oara bizami si mistreti...am pescuit...am prins serpi...si m-am jucat cu natura. Nimic in lume nu se compara cu vantul uscat ce iti mangaie fata in drum spre plaja, cafeaua de dimineata in curte ascultand cantecul valurilor sau goana dupa licurici.
In tinutul magic al Deltei am fost cu adevarat minunata, fericita, trista, magica...am trait fiecare poveste citita si mi-am faurit propriile mele experiente inedite. Ma visam in cele 1001 de nopti in timp ce mancam smochine proaspat culese din curte de la tanti Chilina sau traiam in cartile lui E.A.Poe de fiecare data cand treceam pe langa cimitir. Am legat prietenii - unele scurte si intense, altele sincere si de durata.
In realitate...si nu in lumea povestilor mele...mancam in fiecare zi cele mai bune mancaruri din peste, discutam cu oameni extraordinari subiecte menite sa deschida ochii unui copil catre frumos si cultura, alergam pe plaja, si strangeam sute de scoici, oase, pietre si lemne....mici comori cu nepretuita valoare sentimentala.
Din pacate a trecut mai mult de un an de cand am uitat taramul magic. Torentul de responsabilitati sociale si materiale nu m-a lasat sa visez...dar voi recupera...pentru nimic nu voi inceta sa merg la Sfantu...cel mai frumos, curat si plin de energii si magie loc de pe planeta. Sfantu Gheorghe este un taram al mitului, este locul in care divinul a infrant forta raului...in care ai voie sa visezi si sa crezi in povesti...este un loc pentru cei care vor sa fie liberi, fericiti si multumiti...locul unde Dunarea se intalneste cu Marea...