In toiul noptii, cu tigari si suc de piersici...incercand sa prind ceva din primavara...mi-am adus aminte de o cucoana "stilata", membra a societatii culturale autohtone...plimbata prin diverse capitale si imbuibata de cunoastere...care mi-a adresat non-salant apelativul "artisto"...ciupindu-ma de falcute mai rau decat intr-o schita de-a lu' nenea Caragiale. Panicaaa....ce artist? Cine-i artist? Ce e arta? Asa am ajuns in oala cu Andreea Balan...care sigur nu merita acest apelativ...dar si cu Picasso, Brancusi, Kandinsky, Gaudi, Eliade....si multi altii... De ce merit asta? De unde pana unde am ajuns eu artista... "Pai cum mama? Desenezi, cosi, scrii literatura..." Daca ar exista cineva atot-puternic ar fii traznit imediat. In viziunea mea...artist te poti considera doar tu...in sinea ta...daca te lauzi cu asta...arta nu mai e pura...e fatarnica. Daca altii zic "lasa - e artist"....clar te considera nebun. Stiu o tanti care ma numeste alintat "artista" pentru ca ma imbrac fistichiu, am camera plina de "vopseluri" si beau cafea dupa cafea...
As prefera titlul de artist...la maturitate...cand poate cineva va considera una dintre creatiile mele un act complet, inovator, inaltator. Mi-ar placea sa ma numeasca asa o persoana avizata...care stie de ce o face...nu toate doamnele inzorzonate cu gablontzuri care inca mai pastreaza mirosul Parisului anilor '40.
Ideea este ca nu orice om care are o gandire libera, inspiratie si curajul sa spuna ceea ce crede e artist...nu orice vedeta de 2 bani e artist....Unde a disparut misterul artistilor ponositi care se imprumutau de bani ca sa plateasca chiria la mansarda pe strada Mantuleasa, Biserica Amzei sau Agricultori? Unde sunt artistii care simteau si descopereau frumosul chiar si intr-un Bucuresti inecat in ceata comunismului? Acum toti au scuze...ce sa faci in Bucuresti? In Romania nu ai nici o sansa...Pai daca vrei bani...averi si titlul de artist..nu merge...artistul vrea creatie, inovatie, descoperire...si poate amintire post-mortem...Acesta este, in viziunea mea, artistul...cel ce este multumit in lumea lui...cel ce patrunde in lumea reala/sociala/corecta/adevrata/bla bla...doar pentru a se inspira si a lua o gura de aer....si apoi...se inchide din nou in mansarda sa...si face ceea ce stie ca trebuie facut. Si eu am mansarda mea plina mereu cu oameni care pot fi considerati (de catre cei din jur si societate) artisti. Eu prefer sa ii numesc prieteni. Nu ma consider artista...Altii pot s-o faca...voi decide eu daca o iau ca pe un compliment sau o jignire.
Sincer....prefer apelativul "frumosii nebuni ai marilor orase", care este, de asemenea, titlul unei carti bizare dar frumoase de Fanus Neagu....si asa...intre 2 tigari si o gura de suc "natural" din piersici identic-naturale (ce sa inteleg din asta...sunt mari, zemoase, au gust...dar sunt facute din cauciuc stropit cu formula chimica a fructului?....)....ehh...asa sunt "artistii"...pierd noptile, nu inteleg nimic sin stiinta si se pierd in ganduri aberante....
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment