Spovedanie universala sau cum unele lucruri nu se schimba niciodata

"In ziua de 23 iunie 1926, in Bucuresti era foarte cald si pe Cale Victoriei lume foarte multa. Trebuie sa stiti, insa, ca eu nu ma simt bine decat atunci cand sunt singur. Multimea ma enerveaza fiindca majoritatea multimii este prost crescuta... Ma arata cu degetul pe strada. Desi anonim pentru toata lumea aproape, am reusit totusi sa fiu ceea ce se cheama o figura populara. Nimeni insa nu ma cunaoste cu adevarat...Nici macar putinii mei prieteni. Cei cativa care au aerul ca ma apreciaza cu adevarat, ma umilesc. Entuziasmul lor are parca ceva din protocolul unui asa-zis jour-fixe unde, pe langa un foarte bogat bufet, se mai serveste invitatilor si un foarte variat program artistic. Cateodata se intampla ca cel mai interesant numar din program sa fiu numai eu!...Bineinteles ca atunci toata lumea ma aplauda. Vreau sa zic, ma tolereaza ca sa ma poata consuma mai usor. Restul multimii nu ma intereseaza. Nu simt nevoia sa aflu nimic din ce se petrece in jurul meu...[...]" "Spovedania unui candidat la sinucidere" din "3 si cu Rezeda 4" de Ion Minulescu. Este absolut fantastic cum reusesc mereu sa gasesc asemanari intre personajele cartilor care imi plac foarte tare...si mine, oameni din jurul meu, situatii, cladiri, evenimente etc. Este clar ca anumite lucruri, anumite intamplari sunt repetitive. Unele trasaturi umane se repeta for ever and ever...iar tu, ca om nou, intr-o lume aparent in schimbare nu poti face altceva decat sa le dai trasaturilor o noua menire, o noua forma. Din pacate ma aseaman cu personajul cartii doar in acest mic fragment...e barbat si devine nefiresc de dramatic pana la sfarsitul spovedaniei (asemuire pe care o regasesc insa in alta cunostinta de-a mea...). Cartea merita citita...fiind cartea ce completeaza exercitiul prozastic al romancierului Ion Minulescu....